Cum s-a format carbunele

Cu circa 300 de milioane de ani in urma, intr-o epoca numita perioada carbonifera, clima era calda, ideala pentru paduri mlastinoase. Plantele moarte au putrezit si au format turba. Pe masura ce nivelul marii a crescut si a inundat mlastinile, turba a fost ingropata sub straturi de nisip si noroi. Aceste straturi s-au transformat incet in roca, Greutatea rocii a a faramitat turba transformand-o in carbune. In functie de adancimea unde este si vechime avem lignit, carbune brun, huila si antracit.

Cum se formeaza fosilele

Cand un dinozaur murea, carnea ii putrezea, ramanand doar oasele. Pradatorii puteau deasemenea sa indeparteze parti ale corpului, asa ca ramasitele fosilizate sunt arareori complete. Peste timp, oasele erau acoperite cu straturi de pamant, care se intareau formand pietre. Dupa milioane de ani, fosila este dezgropata de vant si ploaie sau de miscari tectonice.

Formarea unei fosile poate fi descrisa cam asa:

1. Corpul dinozaurilor cade in mare, in rau, in lac sau in mlastina. Sub apa, resturile sunt ingropate mai rapid de catre solul si nisipul de pe fundul apei.

2. Carnea dinozaurului putrezeste sau este consumata de animale acvatice. Oasele si dintii sunt acoperiti de straturi de nisip si de pamant, care in timp se preschimba in roca.

3. Dupa mii de ani, straturile de roci se ridica si aduc resturile osoase la suprafata.

Primele case

Arheologii au descoperit resturi ale primelor case din satul preistoric si au facut o descriere a acestora:cum aratau oamenii si cum locuiau in aceste case.

Casele aveau pana la 25 de metri lungime, 5-6 metri latime, si pana la varful acoperisului aveau cam 7 metri inaltime. Structura caselor era facuta din stalpi din lemn tare, peretii erau facuti din pamant amestecat cu paie pe o structura de bete subtiri. Acoperisul era facut din paie, puse pe o structura de stalpi de lemn. La intrare aveau usi de lemn iar lumina patrundea in casa prin gauri lasate special in pereti (viitoarele ferestre). Aceste gauri se acopereau cu sipci si blanuri de animale. In aceste case existau toate obiectele necesare unei familii mari (parinti, copii, bunici, veri si alte rude).

Casele erau impartite in zone corespunzator cu activitatea desfasurata: zona de locuit in timpul zilei, zona de dormit, zona de lucru si pregatire a alimentelor, locul de dormit al animalelor, si, de obicei, zona de pastrare a cerealelor.

Casele erau construite una aproape de cealalta, fapt care ajuta la comunicarea dintre oameni. Ele arau inconjurate cu santuri si garduri pentru a fi aparate de animale salbatice. Santurile mai erau folosite si pentru a impinge in ele animalele vanate.
Scheletele de caini descoperite arata ca oamenii foloseau cainii pentru apararea caselor.

Primele asezari umane: satele

Practicarea agriculturii si cresterea animalelor domestice, au condus la aparitia primei forme de organizare sociala: satul. In Europa, primele sate au aparut acum circa 7000-8000 de ani. Cele mai complete ruine ale unui sat din aceasta epoca au fost descoperite de arheologi la Skara Brae.
Aparitia satului a schimbat atat mediul inconjurator cat si viata oamenilor. Acum 7000 de ani Europa Centrala era acoperita de paduri dese.
Oamenii s-au asezat in apropierea unei ape ceea ce le-a permis sa cultive pamantul. Apoi au inceput sa defriseze padurile. Satele apareau ca mici insule de locuinte in interiorul padurii.

Zona satului cuprindea: zone de cultivat vegetale (cereale si legume), zone de pasune pentru cresterea animalelor, zone de locuit.

Un sat avea intre 7 si 20 de case.